As vrea sa va supun atentiei si dezbaterii unul dintre cele mai controversate aspecte ale activitatii noastre: latura educativa.
Am sa incep cu un scurt preambul.
In mod fatal, orice serviciu destinat copiilor, spre deosebire de cele destinate adultilor, are un consumator ( copilul) diferit de client ( adultul - cel care plateste). De aceea serviciul nu trebuie sa fie agreat doar de consumator ci si de client.
Daca unui adult ii place un film, si-l cumpara; daca unui copil ii place un film, acesta trebuie aprobat de catre adult ( dupa diverse criterii) pentru a fi cumparat.
Nimic mai normal. Ar trebui totusi sa se presupuna ca adultul decident provine dintr-o ascendenta educativa si culturala similara cu a copilului. Altfel, lasand deocamdata la o parte diferenta de maturitate si capacitate de decizie, vom avea doua persoane care aleg pornind de la gusturi si sistem de valori diferite. Efectul imediat este caderea in dezavantaj a copilului, care nu are capacitatea practica de decizie.
Ce-i de facut ca sa le armonizam? In ce masura va adaptati gusturilor si dorintelor copiilor vostri? Cum impacati propriile repere educative si culturale cu ale lor, care sunt abia in formare?
Pun aceasta intrebare deoarece in experienta noastra cu copiii si parintii lor, am cunoscut situatii extreme:
- parinti care participa alaturi de copiii lor, se distreaza, se bucura si lucreaza de parca ar fi de aceeasi varsta,
- parinti care stau deoparte, cu o atitudine distanta, serioasa si adeseori critica, in timp ce copiii lor sunt implicati entuziast in tot ce se intampla. Atitudinea lor sugereaza ca nu se intampla lucruri suficient de profunde, de sistematice si de tehnice cum ar fi de dorit,
- parinti ingrijorati ca distractia copiilor lor poate fi afectata de subiectele pretentioase si tehnice abordate.
Trebuie mentionat ca in toate cele trei cazuri copiii se simt minunat si fac lucruri deosebite, relativ la propria experienta de viata si nu la experienta parintilor lor.
Ce-i de facut? Unde e eroarea? Cum facem sa fie toata lumea multumita?
Am avut un caz iesit din comun sambata care tocmai a trecut, la sfarsitul unui atelier de astronomie de la Muzeul Antipa:
Un parinte care venise constiincios, cu copilul sau, la 8 ateliere precedente, nemultumutit probabil de ceva, ne-a sugerat ca ar trebui sa facem o evaluare a copiilor la sfarsitul Clubului si, daca copilul sau nu o trece, sa-i fie restituiti banii.
Este clar ca prezenta lor constanta la activitatile Fun Science se datoreaza dorintei copilului. In schimb parintele astepta cu totul altceva…probabil un soi de activitate scolastica, cu obiective, in asimilarea cunostintelor, similare celor de la ora de matematica din clasa.
Pleaca oare acest soi de prapastie de la provenienta adultului dintr-un sistem de invatamant in care singura sursa credibila de educatie o reprezinta cursurile didactice, sistematizate, serioase pana la sacralizare, al carui produs este el insusi? Expunerea, dictarea, testul, teza, tabla cu formule sa fie oare singurii vectori de transmitere eficienta a cunostintelor si experientei de viata?
Sa ne intelegem…si vom repeta asta pana la saturatie: Fun science nu-si propune sa fie o alternativa la sistemul clasic de invatamant; nu-si doreste sa fie un soi de meditatii la care ne aducem copiii pentru a-si completa instructia.
Noi ne dorim sa apropiem copiii de lumea inconjuratoare prin experiment si distractie. Ne dorim sa cream un univers in care fenomenele stiintifice nu sunt ostile, aride si antipatice ci pline de surpriza, distractive si obiecte de joaca mai fascinante decat televizorul, fotbalul si jocurile video; incercam sa deschidem ochii si atentia copilului catre ce se intampla in jur si sa-l ajutam sa discearna intre bine si rau, intre real si iluzie; incercam sa-l ajutam sa interactioneze cu alti copii, sa lucreze in echipa si aiba respect de sine.
Un aspect tehnic specific al metodologiei noastre este tocmai renuntarea la orice tip de test care ar putea sa puna copilul in dificultate. Ce ne intereseaza nu este acumularea de cunostinte ( aceasta se produce oricum iar rezultatele se vor vedea mai tarziu) ci apropierea sufleteasca a copiilor de chestiuni stiintifice, deschiderea cailor lor de comunicare, castigarea respectului de sine.
Astept cu placere pareri pro si contra. Am sa mai revin asupra acestei probleme si relativ la relatia Fun Science - scoala - cadre didactice.
